Perusii mei

Salut!Astazi va voi prezenta perusii mei care au devenit parinti,Cea albastra se numeste Ciki si e femela iar cel alb este mascul iar numele Titi.Ciki a depus 7 oua dar nu lam fotografiat, dintre care 2 sunt infertile.Au aparut si puii si sunt foarte frumosi iar parintii sunt grijulii si isi iubesc puiisorii.Ii ador!

Colivia si jucariile perusilor

Prima conditie pe care trebuie s-o indeplineascacolivia pasarilor din captivitate este asigurarea traiului in functie de biologia lor. Ea trebuie sa fie usor manevrabila, asezata corespunzator in apartament, sa asigure protectia perusului fata de paraziti , sa fie igienica din toate punctele de vedere, sa fie estetica si sa se incadreze placut in mediul inconjurator.Colivia sa fie dintr-un material rezistent (tabla, sarma, metal inoxidabil etc.), sa fie usoara si sa se poata curate usor.

Atunci cand alegeti colivia potrivita va trebui sa aveti in vedere dimensiunile papagalului precum si faptul ca o pasare are nevoie de cat mai mult spatiu pentru a se dezvolta sanatos. Din pacate, coliviile pentru perusi disponibile in magazinele de specialitate sunt intotdeauna mult prea mici. Pentru a se simti confortabil perusul Melopsittacus undulatus trebuie sa aiba o colivie care sa-i permita sa-si intinda aripile fara a se lovi de gratii, sa se intoarca, sa sara usor de pe o stinghie pe alta si sa se poata juca, ceea ce inseamna ca trebuie sa masoare un minimum de 60cm latime, 45cm adancime si 45cm inaltime. Nu uitati de faptul ca accesoriile si jucariile din colivie limiteaza si ele spatiul. Regula general valabila este sa cumparati o colivie cat mai mare pentru a oferi perusului dumneavoastra o viata cat mai placuta si sanatoasa. Daca aveti doi sau mai multi perusi va trebui sa achizitionati o colivie si mai mare sau, ceea ce este de preferat, o voliera. Evitati sa folositi colivii “la mana a doua”, acestea pot purta diverse boli sau bacterii de la fostii “locuitori”.

Colivia trebuie sa fie confectionata din otel inoxidabil si sa nu aiba parti ascutite in care perusul sa se poata rani. Asigurati-va ca usita coliviei are o incuietoare de siguranta pentru ca papagalii sunt foarte abili si inteligenti si pot deschide usor o incuietoare simpla. Ideale sunt coliviile cu bare orizontale, acestea oferind perusului si posibilitatea efectuarii unor exercitii fizice de catarare.

Colivia din metal este rezistenta , se curate usor, parazitii nu sunt “amatori” sa se adaposteasca in ea, este usoara fata de cea din lemn, care este nerezistenta, cu posibilitati de curatare reduse. Colivia trebuie sa aiba cel putin 3 usi: una in fata si jos, pe care se introduce si se scoate pasarea si 2 laterale, sus, pentru asezarea baitei si a eventualului cuib, daca se urmareste si reproducerea perusilor. In partea inferioara, sa aiba un sertar tip tava, cu perete de 2-3 cm inaltime.

Colivia achizitionata din comert trebuie, initial, dezinfectata. Se baga intr-un vas in care se fierbe cateva minute cu apa cu soda, iar dupa fierbere se lasa cateva ore in aceasta solutie, apoi se clateste bine cu apa si se lasa sa se usuce. Oparirea sau fierberea coliviei si a accesoriilor este bine sa se repete lunar.

Atunci cand alegeti colivia potrivita, va trebui sa aveti in vedere si distanta dintre bare, care trebuie sa fie cuprinsa in intervalul 1-1,2cm, pentru a preveni ranirea perusului. Ideal este sa achizitionati o colivie care sa aiba acoperisul amenajat in asa fel incat, in timpul petrecut in afara coliviei, perusul sa poata sta confortabil chiar pe acoperisul coliviei.

Unii veterinari sustin ca, coliviile rotunde nu sunt confortabile pentru perusi, din punct de vedere psihic, intrucat le accentueaza sentimentul de nesiguranta.

Colivia dreptunghiulara va oferi perusului posibilitatea de a se retrage in colturi, unde sa se simta ocrotit. De asemenea, perusul ar putea sa isi prinda gherutele in varful unei colivii rotunde, acolo unde se intalnesc barele. Deci, evitati coliviile rotunde!

Colivia ideala are fundul detasabil, pentru a permite curatarea ei cu usurinta. Pe fundul coliviei asezati hartie sau servetele de hartie pe care sa le inlocuiti zilnic.

Cand amenajati colivia nu folositi rumegus, nisip sau alte materiale pentru ca perusul le poate inghiti, dezvoltand astfel grave probleme de sanatate si in plus, acestea pot cu usurinta adaposti bacterii. Pentru a limita mizeria din jurul coliviei puteti inconjura partea de jos a acesteia cu plexiglas. Aveti insa grija caperusul sa nu se poata rani in clemele cu care prindeti acest material de colivie (clemele vor trebui sa fie confectionate din otel inoxidabil).

Colivia trebuie sa contina minim 2-3 (chiar mai multe daca este spatioasa) stinghii, pozitionate la nivele diferite, nu foarte aproape una de alta, pentru a permite perusului deplasarea confortabila intre ele. Stinghiile trebuie sa fie obligatoriu de diferite grosimi si confectionate din materiale diferite. Cele mai potrivite sunt cele din lemn si acrilic.

Jucariile

Jucariile sunt necesare pentru a oferi companionului dumneavoastra o modalitate de distractie, pentru a-l feri de plictiseala si stres, pentru a-i stimula inteligenta nativa. Studiile stiintifice efectuate in coloniile de pasari au aratat ca acestea se bucura de o jucarie noua la fel de mult cum se bucura de o masa buna. Aveti grija sa procuratijucarii care sa nu poata fi dezmembrate in bucati mici pe care perusii sa le poata inghiti.

Este recomandat sa nu umpleti colivia de jucarii, perusiitrebuie sa aiba spatiul, este bine ca jucariile sa fie schimbate intre ele cat mai des.

Evitati inelele metalice si lanturile, precum si jucariile din materiale tratate chimic (zinc, mercur, adezivi etc.). Studiati cu atentie clopoteii intrucat deseori acestia pot fi cu usutrinta dezmembrati de catre perusi.

Daca ii procurati suficiente jucarii si ii asigurati modalitati interesante de petrecere a timpului va veti asigura ca perusul dumneavoastra nu va dezvolta comportamente distructive. Nu aglomerati colivia cu prea multe jucarii. Va trebui sa aveti grija sa oferiti perusului jucariile prin rotatie, intrucat, aceleasijucarii mentinute prea mult timp vor sfarsi prin a fi ignorate.

Le puteti oferi jucarii din piele tabacita, din sfoara netratata chimic, diferite leagane si scarite special concepute pentru papagali. Jucariile deteriorate sau prea murdare trebuiesc inlocuite imediat.

Pe langa alimentele interzise, este bine sa stiti ca mai exista si o categorie de obiecte sau jucarii care nu trebuie sa sa stea in preajma papagalilor. Acestea sunt toxice si pot duce la moartea papagalului foarte repede.

Astfel de obiecte sunt:

-         toata gama de substante de curatat baie, bucatatrie, geamuri etc;

-         aerosoli si lumanari parfumate

Din articolele publicate in timp a reiesit ca moartea subita a unor perusi a fost legata direct de astfel de obiecte si de substante, ce au fost folosite fara intentia de a face rau perusului. Dupa ce perusii mureau fara a prezenta semene de boala, respectivul crescator a facut la un veterinar o necropsie a acelor perusisi s-au constatat leziuni majore interne si hemoragii interne. Atata timp cat acele leziuni si hemoragii nu aveau la baza o boala anume, au fost puse pe seama substantelor mai sus amintite.

Se recomanda tuturor crescatorilor si detinatorilor de pasari de companie sa nu le expuna la substante chimice puternice, mai ales daca sunt sub forma de aerosol. Daca totusi doriti sa folositi spray de camera sau pentru curatarea mobilei si a geamurilor este indicat sa mutati perusul din acea incapere pana cand terminate treaba si desigur dupa ce ati aerisit foarte foarte foarte bine. Repet, dupa ce ati aerisit foarte bine. Dureaza cam 2-3 ore pana cand efectul unui spray trece. RETINETI: pagubele/intoxicarile/leziunile provocate de substante toxice pot avea effect instantaneu si sunt ireversibile.

Jucarii Periculoase

Margele - este un caz raportat de o femeie care pierduse de la cercei o margeluta de sticla. Papagalul ei a gasit-o, s-a jucat cu ea si a spart margeluta respectiva. O parte din cioburi au fost inghitite, iar a doua zipapagalul era moart. La necropsie s-au identificat in stomacul papagalului cioburile de sticla.

Bile cu gauri - au gauri prea mari si pot ramane cu ciocul blocat. Tot o femeie a raportat un caz in careperusul si-a blocat ciocul si nu a putut sa bea apa toata ziua. In final a fost bine, dar perusul a fost foarte speriat.

Agrafe sau ace -  pot genera leziuni fie la limba fie in alta parte.

Lampi cu halogen sau radiatoare electrice -  un proprietar a raportat un caz in care papagalul a aterizat exact pe lampa cu halogen. Piciorusel micutului au fost incinse foarte serios si cateva zile a suferit.

Zincul

In tarile cu o educatie sanatoasa privind ingrijirea animalelor, detinatorii de papagali raporteaza destul de multe cazuri legate de otravirea cu zinc, fapt care reprezinta toxina cu rata cea mai mare de mortalitate pentru papagali. Din pacate multe colivii contin zinc la fel ca si multe jucarii pentru animale.

Unul din acesti proprietari spunea “de curand am pierdut papgalul meu mult iubit datorita otravirii cu zinc. Dupa diagnostic ce a fost pus, am cercetat ce ar fi putut cauza acest lucru. Inlocuisem colivia cu una care avea barle vopsite. Mi-au spus ca in timp, vopseaua se poate coji sau subtia si este foarte usor pentru papagal sa intre in contact cu zincul “

Amplasarea coliviei

Colivia perusului NU trebuie asezata in bucatarii (pericol de toxicitate datorita gazului emanat de articolele de menaj confectionate din teflon!) si nici in bai. Aveti grija sa nu plasati colivia totusi in locuri unde papagalul sa se simta izolat, departe de activitatea umana din locuinta.

Perusul se plictiseste foarte repede si are nevoie de interactiuni umane cat mai frecvente. Nu asezaticolivia pe podea, ea trebuie amplasata la inaltime pentru ca perusul sa se simta in siguranta (ideal la nivelul ochilor, minimul fiind 1m inaltime deasupra podelei). Colivia nu trebuie asezata in locuri in care sunt curenti de aer si nici in camere unde sunt variatii mari de temperatura.

Temperatura ambientala ideala pentru perusi este de 20-25 grade pe timpul verii, nu plasati colivia in calea curentilor de aer conditionat. Amplasati colivia departe de geamuri, in locuri luminoase, dar in nici un caz sub lumina directa a soarelui.

Igiena. Curatarea coliviei si a accesoriilor.

Igiena este un factor extrem de important, mult mai important decat ne vine sa credem, in mentinerea sanatatii papagalilor. Asternutul de pe fundul coliviei trebuie inlocuit zilnic. Incercati sa curatati imediat materiile fecale cazute pe fundul coliviei sau pe barele ei, odata intarite acestea sunt mult mai dificil de indepartat. De asemenea, retineti ca hrana umezita si fecalele atrag foarte repede insectele si dezvolta foarte usor bacterii. Saptamanal va trebui sa curatati colivia perusului in intregime. Clatiti cu apa din abundenta si lasati colivia sa se usuce complet inainte de a pune perusul in ea.

Bolurile de mancare si apa, adapatoarea trebuiesc spalate zilnic cu apa si putin detergent. Aveti grija sa indepartati toate resturile si mizeria, in special in cazul adapatorilor. Saptamanal le puteti dezinfecta si pe acestea, cu apa fiarta. Clatiti din abundenta pentru a va asigura ca perusul nu va ingera substantele toxice cu care le-ati spalat.

Jucariile, stinghiile si celelalte accesorii din colivie trebuiesc si ele spalate si curatate de indata ce sa murdaresc sau umezesc. Umezeala este inamicul numarul unu! Uscati bine toate aceste obiecte inainte de a le reintroduce in colivie.

Hranirea perusilor

Mancarea Perusilor

        Perusii nu ridica probleme deosebite din punctul de vedere al hranirii. In habitatul natural, acestia au o dieta foarte variata care cuprinde hrana verde, fructe si o cantitate insemnata de proteine animale(nevertebrate).

       

 Perusii trebuiesc hraniti cu cea mai mare diversitate posibila de seminte, pentru a preintampina urmarile unei diete deficitare. Semintele singure nu aduc toti nutrientii necesari. Insectele si vitaminelecompleteaza necesarul de alimentatie. Elementele componente ale dietei au roluri diferite in organism astfel carbohidratii (adica zaharurile simple si complexe) furnizeaza prin oxidare energie. Grasimile dau o consistenta hranei, iar unele dintre ele sunt o bogata sursa de vitamine (A, D, E, K). Grasimile sunt stocate in tesuturi asigurand izolarea si protejarea organelor interne si de asemenea constituie o sursa de energie in cazul in care nivelul carbohidratilor scade sub necesar. Personal recomand meniul Vitakraft cu miere

        Proteinele intra in strucura pielii, ochilor, creierului avand un rol esential prin oxidarea lor obtinandu-se carbohidrati. Alimentele bogate in proteine sunt carnea, untul, pestele si semintele. Un rol deosebit de important il au si vitaminele prin activitatea lor la nivelul celular. O parte din ele pot fi sintetizate de perusi(prin pene sau prin tractusul digestiv).

        Sanatatea este afectata de lipsa vitaminelor, dar in exces ele inhiba unele functii. Echilibrul perusiloreste foarte important. Alimentele bogate in vitamine sunt fructele,legumele, carnea si grasimile. Apa trebuie improspatata permanent pentru ca stagnand favorizeaza dezvoltarea diferitelor colonii de bacterii. De retinut este ca perusi au nevoie si de nisip pentru digestie. In cazul in care observam tulburari ale tubului digestiv (diaree) este bine sa le dam ramurele de salcie care este un foarte bun antidiareic, antibacterian.

        Mancarea de baza la perusi este meiul, iar pe langa mei se mai pune in mancare glant si dughie.Perusul mai mananca si alte seminte ca: ovaz si floarea soarelui. Pe langa seminte se mai da de mancare miez de paine, mamaliga, branza dulce si cartof fiert.
Ca fructe si verdeata i se poate da mar, banana, patrunjel verde si papadie (sa fie curate fara apa pe ele pentru ca daca verdeata are apa pe frunze produce diaree).

        Se mai pregateste un amestec numit hrana moale, care se face dintr-un ou fiert tare, sfaramat cat mai marunt, de obicei cu o furculita, un morcov dat prin razatoarea cea mai marunta, care se amesteca, cu 2-3 lingurite de pesmet (poate sa fie si gris sau malai) si se mai pune 2-3 varfuri de cutit de praf de coaja de ou facut la rasnita de cafea. Acesta se adauga pentru ca, contine calciu. Amestecul de hrana moale se tine la frigider si i se da intr-un capacel (se da la temperatura camerei).

         In colivie se mai pune intr-un suport si un os de sepie langa unul din betele pe care sta papagalul. In apa se va pune de cel putin o data pe saptamana cate 2-3 picaturi de polivitamina Romvac3 care contine gama de vitamine B, K, C, A si E. Aceasta se cumpara de la farmacia veterinara si are rolul de a veni ca un supliment pe langa mancare.

       

Este recomandat ca in colivia perusului, pe langa osul de sepie si meniul pe baza de mei sa existe si nisip, acesta ajuta la digestie. Nisipul, trebuie cumparat din magazinele speciale, acesta contine si anumite vitamine, minerale si multe altele.

Inmultirea perusilor

Cresterea perusilor

         Perusii sunt o specie foarte prolifica si sunt relativ usor de reprodus in captivitate. Masculul si femela ajung la maturitate la varsta de 3 – 4 luni dar nu ar trebui imperecheati pana la varsta de 10 – 11 luni.Perioada de reproducere se extinde de obicei pana la 6 ani la masculi si 4 ani la femele. Ouale sunt depuse intr-un interval de 2 zile in numar de 5 – 6. Perioada de incubatie dureaza aproximativ 18 zile

Cuibul

        Primul pas este sa cumparati sau sa confectionati un cuib care sa-l plasati in colivie sau in exteriorul ei. Spatiul minim pentru o pereche de perusi necesar pentru crestera puilor este o colivie cu dimensiunile de 62 x 30 x 40 cm (L x l x h). Pentru doua sau mai multe perechi de perusi dimensiunile coliviei cresc proportional cu numarul de perusi.

         In orice magazin de specialitatese gasesc cuiburi care ar trebui sa aiba dimensiunile de 14 x 18 x 25 cm (L x l x h). Desigur aceste dimensiuni sunt informative dar daca aveti de ales dintre un cuib de dimensiuni mari si unul mic este recomandabil sa-l alegeti pe cel mare deoarece este mult mai spatios si de asemenea circulatia aerului, care este importanta pentru pui, este mai buna

         Cuibul in interior trebuie sa aiba o mica scobitura astfel incat ouale sa stea la un loc.

        Aceasta adancitura nu trebuie sa fie plasata pe mijloc , in zona unde pasarea intra si iese, ci intr-o parte. Partea de sus a cuibului sau partea laterala trebuie sa fie detasabila pentru curatenie. Este foarte usor sa construiti chiar dumneavoastra un cuib si este foarte util daca il construiti astfel incat partea de sus cat si cea din spate sa fie detasabile.

                  Un studiu de cercetare a relevat faptul ca marimea orificiului de intrare joaca un rol important in alegerea cuibului. Astfel perusii au avut la dispozitie trei cuiburi cu marimea orificilor de 2,5 3,5 si 5,5 cm . Toate femelele au ales cuibul cu marimea orificiului de 3,5 cm

         Dupa parerea mea montarea cuibului in exteriorul coliviei este mai buna deoarece perusii au acelasi spatiu in colivie si nu sunt deranjate de propietari atunci cand se verifica ouale. Colivia nu trebuie plasata langa o sursa de caldura ( aragaz, radiator etc) deoarece aerul este prea uscat si cald iar ouale fertile se pot usca.

Primele oua

         Daca totul decurge bine femela va incepe sa depuna oua dupa 8 – 10 zile dupa ce s-a acomodat cu cuibul. Unele femele tinere nu sunt sigure de ceea ce li se intampla si s-ar putea sa depuna ouale pe podeaua coliviei. Daca se intampla asa ceva plasati ouale in cuib. Probabil femela il va impinge afara din cuib dar dupa ce va fi plasat iarasi in cuib, acest lucru ii va atrage atentia si urmatorul ou va fi depus in ciub.

         Odata ce ouale au fost depuse puteti sa marcati data pe calendar. Dupa 6 – 7 zile daca luminati oul dintr-o parte puteti sa stiti daca este fertil (se pot observa venele capilare care strabat tot oul). Daca ouale sunt fertile ar trebui sa ecozeze dupa 18 zile dar daca nu ecozeaza nu va grabiti sa sa le aruncati . Uneori femela nu se aseaza pe oua din prima zi sau pana cand nu are 2 – 3 oua .

          Totodata daca vremea este rece ecozarea poate sa intarzie cu 2 – 3 zile.

Cresterea puilor

Dupa cateva zile puii trebuie sa aiba o culoare stralucitoare si sa fie consistenti cand sunt luati in mana. Un pui care este mai usor decat ceilalti este predispus la boli. Inainte de aparitia penelor puteti sa vedeti interiorul gusei datorita pieli subtiri. Un pui care are gusa plina inseamna ca este bine hranit si in majoritatea cazurilor este sanatos. Dupa ce penele apar, imediat dupa ce acestea ating dimensiunea de 1 cm, acestea trebuie sa fie solide si robuste la pipait.

  Propietarii trebuie sa invete sa verifice starea de sanatate a 

         Puii cand ajung sa fie independenti trebuie separati de parinti si plasati intr-o colivie unde pot sa se catere, sa zboare, sa creasca si sa se dezvolte total in viitoarea pasare pe care o doriti.

Parasirea cuibului

Puii pot fi lasati langa parinti pana cand observati ca se hranesc singuri sau parintii ii ciupesc deoarece se pregatesc din nou de imperechere. Perioada pana cand puii parasesc cuibul este de 5 – 6 saptamani. Odata ce unul dintre pui se hraneste singur puteti sa separati toti puii deoarece puiul mai in varsta ar trebui sa hraneasca ceilalti pui sau cel putin sa ii arate cum sa manance seminte. Puteti totodata sa plasati in colivie masculul pentru o saptamana sau doua dupa care acesta trebuie plasat in colivia cu femela dupa ce va asigurati ca toti puii se hranesc singuri.

Informatii despre sanatatea perusilor

    Doar pentru ca ati platit putin pe perusul vostru nu inseamna ca trebuie sa spuneti atunci cand este bolnav “lasa ca imi iau altul!”. Nu va permiteti o vizita la medicul veterinar? Aceasta nu este o scuza si trebuia sa va ganditi inaite sa aduceti aceasata minunata pasare in casa voastra.

         Doua vorbe despre veterinari: Daca medicul va recomanda medicatie in apa exista o singura solutie: Gasiti alt medic!!

         Orice medic veterinar calificat stie foarte bine ca medicatia in apa este complet ineficienta iar dozajul nu este niciodata la fel totul depinzand de cata apa si cat de des bea perusul. Daca perusul este foarte bolnav sunt sanse sa nu bea deloc (sau foarte putin). Un medic veterinar calificat va va arata cum sa administrati medicatia pe gura.

         Considerati ca perusul voastru este bolnav? Nu ezitati sa il duceti la medic. Chiar si cateva ore de intarziere pot face diferenta dintre viata si moarte.

         In salbaticie pasarile incearca sa isi ascunda bolile, lucru absolut normal deoarece o pasare slabita nu este altceva decat masa altcuiva. Cateodata incearca sa isi ascunda boala pana aproape de a muri.

Cateva semne ca pasarea este bolnava ar fi:

• Pufaie tot timpul
• Nu mananca. NOTA: Este normal ca o pasare noua sa manance foarte putin in primele zile. Acest lucru se datoreaza faptului ca este nervoasa si are nevoie de timp de acomodare.
• Pare adormita tot timpul
• Petrece mult timp pe “podeaua” coliviei
• Stranuta constant, voma. NOTA: Pasarile ocazional stranuta la fel ca oameni
• Mancarime excesiva
• Stranut umed
• Partea dorsala (cloaca) umeda si murdara. O pasare sanatoasa petrece mult timp ingrijindu-se
• Schimbarea vocalizei. Ex: O pasare care este de obicei foarte galagioasa devine foarte tacuta.
• Schimbarea personalitatii. Ex: O pasare care de obicei nu-i place sa fie alintata, mangaiata etc. devine foarte cuminte sau o pasare care este blanda devine iritata si agresiva
• Scaderea rapida in greutate
• Nu este capabila sa stea intr-un picior.

         Daca perusul voastru prezinta unul sau mai multe semne din cele prezentate mai sus nu mai asteptati faceti o vizita la medic sau cel putin sunati la el. In fond nu preferati sa aveti o alarma falsa si sa stiti ca perusul este sanatoas, fata de situatia cand pasarea moare deoarece nu v-ati gandit ca este ceva neinregula cu ea?

Ingrijirea perusilor

Colivia

         In primul rand pe fundul coliviei se pune nisip dezinfectat (spalat si ars pe o tabla pe flacara la aragaz) iar peste nisip se pun coji de oua sfaramate, uscate. Se schimba zilnic apa din eprubeta iar cel putin o data pe saptamana se va pune in apa impermanganat de potasiu (pana la o culoare roz deschis).

Ingrijirea si cresterea perusilor

         Avand in vedere ca nu este o pasare prea pretentioasa la hrana si sensibila la temperatura, cresterea este relativ usoara, distractiva si aduce satisfactii chiar si pentru incepatori.

Perusul se maturizeaza sexual intre patru-sase luni; dar este apt si bun pentru reproducere la varsta de opt-zece luni. In captivitate se reproduce pana la varsta de cinci-sase ani. Dupa maturarea sexuala, cele doua sexe se pot deosebii foarte usor: masculul are membrana de la baza gatului de culoare albastru-intens; la femele aceasta membrana este colorata in maroniu.

Perusul este o pasare foarte sociabila, dar se poate creste cu succes si in perechi izolate.

Istoria perusului

   Din cercetarile paleontologilor rezulta ca perusul de astazi are inaintasi preistorici adica a evoluat din dinozauri. Motivul acestei concluzii este acela ca solzii la reptile si penele la pasari se formeaza subcutanal (sub piele). Mai multatunci cand solzii penele ies in intregime de sub piele sunt moarte si inceteza sa mai cresca, dar amandoua raman prinse in foliculi sub piele

         Se presupune ca urmasul comun al reptilelor si pasarilor este o creatura preistorica care a trait aproximativ acum 4 milione de ani in urma si se numea Archaeopterix. Aceasta este prima fosila descoperita care prezenta atat solzi cat si pene, penele cresteau pe partea inferioara si pe coada iar picioarele din fata se asemanau cu niste aripi in formare. Archaeopterix nu zbura.

         Australia, Africa, America de Sud, India, Antarctica erau unite formand un singur continent. Aproximativ acum 100 milioane de ani continentul s-a rupt, continentele separandu-se si migrand spre actuala lor pozitie. Cu 15 milioane de ani in urma Australia era acoperita de paduri iar in mijlocul ei existau mari interioare. In jurul acestei date clima a inceput sa se schimbe incet, padurile au “murit” lasand in urma lor desert, marile interioare au secat ramanand imense depresiuni.

         Istoricul de mai sus este foarte important deoarece micul nostru prieten perusul ar fi putut fi diferit fata de actuala lui infatisare. Gandurile mele in ceea ce priveste afirmatia de mai sus sunt suntinute de Muzeul National Australian (Sydney) care a demonstrat ca perusul si papagalul de noapte, in urma testelor ADN, au stramosi comuni.

         Perusul salbatic inainte ar fi putut sa fie mult mai mare decat este in prezent. S-ar putea sa fi avut resurse de hrana constante si abundente, nu trebuia sa zboare pe distante lungi pentru procurarea hranei asa cum o face in zilele noastre iar clima era mai temperata cu temperaturi mai putin ostile si surse mai multe de apa.

         Recent s-a descoperit o pestera in sudul Australiei in care a trait o specie de lilieci carnivori care consumau un numar mare de perusi. Evident ca acesti lilieci isi aduceau hrana inapoi in pestera unde isihraneau puii. In tot acest proces numeroase parti din perusi au cazut pe jos si s-au fosilizat. Perusii fosilizati dateaza de aproximativ 4 milioane de ani. Aceasta descoperire a aratat ca perusul salbatic a ramas aproape neschimbat in aceasta perioada. Perusul salbatic este un adevarat supravietuitor fiind capabil sa zboare si sa paraseasca cuibul dupa 4 saptamani

         Din informatiile de mai sus despre micutul nostru prieten se observa ca evolutia acestuia a ramas aproape neschimbata pe parcursul ultimilor 4 mil ani. Toate exemplarele domesticite pastreaza gene originale perusului salbatic. Cand 4 mil de ani de genetica care lucreaza impotriva ta este de inteles de ce la perusii de expozitii (concursuri de frumusete ) este mai greu sa imbunatatesti anumite standarde

         Indiferent cat de bun si experimentat este crescatorul in fiecare sezon apar cateva exemplare care se aseamana izbitor cu rudele lor din salbaticie.

Perusul (Melopsittacus undulatus)

        Cel mai comun papagal de companie original din emisfera sudica, unde in anumite zone, populatiile sunt atat de numeroase incat pot avea efect distructiv asupra culturilor de cereale. Varianta naturala are talia mai mare decat ceea ce avem noi acum prin colivii si culoarea numai verde. Perusul, asa cum il avem astazi, a fost creat de ornitologii englezi.

        Acum sunt multe varietati de culoare de la verde, galben, albastru pana la nuante de cenusiu si chiar alb. Masculii au narile colorate in albastru, femelele in culoarea pielii. Sunt pasari gregare, adica le place sa traiasca in grupuri, perechile se formeaza prin alegere dintre mai multi indivizi, femelele fiind factorul activ. Ele pazesc cuibul, clocesc fiind hranite de mascul, care in continuare va hrani si puii.

        Regimul alimentar normal consta in mei ca samanta dominata, floarea soarelui, rapita, falaris, ovaz. Trebuie sa consume si vegetale, de genul salata, iarba proaspat incoltita. In perioada de reproductie li se administreaza un amestec in parti egale de pesmet, morcov si galbenus de ou, cu care isi vor hrani si puii.Perusii, chiar daca ii mai lasam liberi prin casa trebuie obligatoriu sa aiba colivia lor.

          Fiind animale sociabile sufera cand sunt in singuratate, lipsa de comunicare, facandu-i sa inceapa sa invete cateva cuvinte. Astfel perusii, incep sa invate sa vorbeasca, unii foarte bine. Nu este o regula ca toti perusii sa vorbeasca. In ceea ce priveste sanatatea lor, am dori sa subliniem anumite probleme. In natura ei nu consuma mei, ci muguri de plante, inclusiv mici insecte. In colivie este bine sa punem si un vas de nisip de mare sau de rau. Din acest motiv regimul lor alimentar trebuie sa fie suplimentat cu vitamine si proteine de origine animala: galbenus de ou, branza dulce, carne, bucatele de oase de pasare sau os de sepie.

         Cea mai frecventa afectiune cutanata este caderea penelor din motive de carenta alimentara. O a doua afectiune ca frecventa este scabia (cnemidocoptica) capului si picioarelor cu cruste in jurul ochiului, nasului si ciocului si sub solzii picioarelor. Tratamentul e recomandat sa fie facut de un medic veterinar, produsele scabicide avand un anumit grad de toxicitate, care trebuie sa fie urmarita si controlata de catre acesta. Afectiunile respiratorii le urmeaza ca frecventa tratamentul fiind doar injectabil. Perusii pot avea o boala care este transmisibila la om numita ornitoza sau psitacoza motiv pentru care cea mai mica afectiune respiratorie trebuie semnalata medicului.

        
 Chiar este important la achizitia unui nou perus pentru acasa, sa vizitam medicul veterinar, care ne poate recomanda preventiv administrarea unui antibiotic in apa de baut in primele doua saptamani. Afectiunile digestive au, de regula, origine alimentara, si se pot rezolva in consecinta, existand si posibilitatea unor afectiuni produse de diversi germeni, bacterii, coccidii; motiv pentru care, de asemenea, este recomandata vizita la medicul veterinar, care poate efectua un examen coproparazitologic.